Locul de plantare potrivit pentru Clematis

În cazul ideal, întrebarea locului de plantare se pune încă înainte de achiziția unui Clematis. Dacă locul este deja stabilit, se pune întrebarea care dintre numeroasele soiuri s-ar putea dezvolta bine acolo.

Dar chiar dacă nu ați putut rezista la o piață de plante, la o pepinieră sau cu alt prilej, ar trebui să vă gândiți cel puțin înainte de plantarea Clematis unde va fi plantat.

Care este, așadar, locul perfect pentru Clematis în grădină ? 

Din păcate, la această întrebare nu se poate răspunde în general, deoarece diferitele grupe botanice au cerințe foarte diferite. Toate au însă în comun următoarele aspecte:

• evitați excesul de umiditate; Clematis detestă locurile umede
• evitați căldura la bază, respectiv în zona rădăcinilor; în caz de îndoială, umbriți
• o bună aerisire nu strică niciodată

O altă constantă, care nu poate fi ignorată, la alegerea locului sunt dimensiunile previzibile ale acestor plante cățărătoare - adică spațiul necesar.
Verificați, așadar, critic dacă înălțimile de creștere indicate în descrierile soiurilor sunt într-adevăr disponibile în locul dorit - iar în caz de îndoială, măsurați. Prea des se alege un soi cu creștere prea puternică și, după câțiva ani, apare „o problemă”. Este pomul dumneavoastră de măr, în care ar trebui să crească Montana, într-adevăr înalt de 7 m ? 

Astfel am ajuns deja la următoarea cerință pentru locul Clematis - suportul.
Foarte puține Clematis stau libere; aproape toate vor fie să crească într-o altă plantă, fie să se cațere pe un suport artificial pentru cățărare. Acesta impune, desigur, limite atât în ceea ce privește condițiile de lumină, cât și dimensiunile fizice. Sfatul nostru: respectați aceste limite la alegerea Clematis sau la căutarea unui loc pentru o plantă deja cumpărată. 

Odată clarificat că Clematis „se potrivește” în locul respectiv, mai trebuie stabilită, printre altele, expoziția, iar în marea familie Clematis există aici diferențe specifice speciilor. Acestea nu trebuie neapărat privite ca o limitare, ci mai degrabă ca o șansă de a găsi, cu cunoștințele potrivite, un soi care tolerează chiar și un loc dificil.

În linii mari, cerințele privind locul de plantare ale grupelor botanice pot fi exprimate aproximativ astfel: 

Speciile sălbatice cu înflorire timpurie din grupa Atragene tolerează foarte bine locurile umbrite și cu umbră parțială, iar în special Clematis Alpina și cele înrudite nu iubesc soarele deplin.

Clematis de munte (Cl. montana) detestă picioarele ude chiar mai mult decât alte specii, tolerează atât soarele, cât și umbra parțială și, de regulă, chiar și din locuri umbrite cresc atât de sus încât ajung cel puțin parțial la soare. La acestea ar trebui să evitați pe cât posibil și locurile din depresiuni, unde iarna se adună aerul rece care, după cum se știe, „cade” în jos.

Clematis italiene / viticella sunt destul de indiferente unde sunt plantate; unele soiuri tolerează și laturile nordice foarte umbrite, iar la soare deplin multe ating forma maximă.

Hibrizii cu flori mari, splendizi, se simt în general bine în locuri însorite până la cu umbră parțială din grădină. Unii au însă tendința de a-și pierde destul de repede culoarea la soare - iar despre culoare este vorba în primul rând - și devin repede puțin palizi. Se mai discută dacă ofilirea la Clematis are sau nu legătură cu locul de plantare, în special cu lipsa scurgerii apei; în orice caz, nici ei nu vor neapărat să stea în apă.

Clematis galbene din grupa Tangutica stau, de asemenea, bine la soare deplin până la umbră parțială, și mai degrabă pe sol uscat decât umed.

Majoritatea Clematis erbacee, perene, precum și Clematis texane tolerează atât soarele deplin, cât și locurile mai umbrite. Sfat special: printre primele se găsesc multe soiuri care se pretează în mod deosebit pentru a umbri baza altei plante.

Clematis autohtone (Cl. vitalba) sunt atât de viguroase încât li se potrivește chiar și o latură strict nordică, atâta timp cât aprovizionarea cu nutrienți este corectă și baza nu stă în soare arzător.