Rosa Rugosa

Încă din 1796 trandafirul-cartof a fost adus din Japonia. Din el au rezultat numeroși hibrizi, excelenți pentru garduri vii.

Mulți dintre acești arbuști puternic înarmați înfloresc repetat și au un parfum intens. Sunt trandafiri buni cu fructe de măceș cu multă pulpă, folosiți cu plăcere la conserve sau pentru ceaiuri. Din cauza acestor fructe marcante sunt numiți adesea și trandafirul-măr. Frunzele groase, verde intens, cu o frumoasă colorație de toamnă în unele cazuri, seamănă mult cu cele ale cartofului. Clasificarea unui trandafir necunoscut drept hibrid Rugosa este astfel relativ simplă. 

Rosa rugosa și hibrizii ei sunt extrem de robuști și nepretențioși, precum și rezistenți la ger. Se potrivesc și pentru sol nisipos; sunt tolerate chiar locuri sărăturate și alte condiții de sol problematice. Plantați adânc, formează destul de repede drajoni - dacă acest lucru nu este dorit, ajută o barieră pentru rădăcini.

Datorită acestor însușiri excelente și îngrijirii necomplicate, trandafirii Rugosa se văd adesea în spațiul public ca paravan de vânt, pe fâșii verzi sau pe dune. O utilizare clasică este și Friesenwall (valul frizon). Din cauza răspândirii mari pe insula Sylt, trandafirul-cartof se numește în nordul îndepărtat, în limbaj popular, și „trandafirul de Sylt”, iar mai spre sud „trandafirul de dune”.

Ca plantă ornamentală în grădină, Rosa rugosa și hibrizii ei puternic parfumați se potrivesc mai ales pentru locuri cu mult spațiu, unde se dorește un efort redus de îngrijire. Este folosită cu plăcere și pentru înverzirea suprafețelor mari sau într-un gard viu de trandafiri. Ca solitar sau în locuri cu spațiu limitat se recomandă o barieră pentru rădăcini.