Înmulțiți singur Clematis - așa se face

Înmulțirea Clematis nu este dificilă

În funcție de specie, se pretează aceste trei posibilități: 

Înmulțirea prin marcotaj

Acest mod de înmulțire este o metodă vegetativă, ceea ce înseamnă că Clematis înmulțite sunt identice cu planta-mamă în ceea ce privește însușirile. 
Un Clematis mai vechi, bine stabilizat, este stimulat să formeze rădăcini noi prin coborârea axilelor de frunză în pământ. 

Pentru înmulțirea prin marcotaj, respectiv coborârea lăstarilor, există mai multe variante. Cea mai simplă și mai promițătoare este să așezați orizontal pe sol un lăstar lung și sănătos al clematitei care trebuie înmulțită și să-l acoperiți cu pământ la mai multe axile de frunză. După aceea, lăstarul de Clematis coborât se taie înainte și după axila de frunză care a format rădăcini și se obține astfel un exemplar nou (sau mai multe).

O altă variantă constă într-un ghiveci cu pământ de semănat, îngropat lângă planta-mamă. În acesta se introduce apoi central un lăstar sănătos, îndoit la 90 de grade în sus, la o axilă de frunză, și se fixează (de exemplu cu o sârmă stabilă sau un țăruș de cort) până prinde rădăcini. Important este ca lăstarul să fie doar îndoit, nu frânt. Dezavantajul acestui mod de înmulțire a Clematis este că durează relativ mult și se obține o singură plantă nouă.

Mai există metode creative, în care un lăstar mai lung este tras printr-o țeavă (umplută apoi cu pământ) sau printr-o sticlă de plastic reutilizabilă tăiată, și începe să formeze acolo rădăcini noi. 

La toate metodele de înmulțire a Clematis prin marcotaj este important ca pământul să fie ținut mereu umed după coborâre. O ușoară zgâriere a lăstarului în locurile care vor veni în contact cu pământul și vor forma rădăcini poate fi de ajutor. 

Acest mod de înmulțire ar trebui să aducă rezultate bune la majoritatea hibrizilor de Clematis și la soiurile cu flori mici, precum clematitele italiene sau clematitele din Texas.

Înmulțirea prin butași

Ca la majoritatea plantelor, se pot tăia butași și la Clematis, care prind rădăcini mai bine sau mai puțin bine, în funcție de soi. Și această înmulțire este vegetativă și păstrează astfel însușirile plantei-mamă.

Cel mai bun moment pentru tăierea butașilor este în timpul sau chiar înainte de înflorirea Clematis. Butașii ar trebui să fie formați din două axile de frunză și, în funcție de soi, să aibă aprox. 5-10 cm lungime. Restul procedurii nu diferă fundamental la clematite de alte plante.

Înmulțirea prin butași reușește la majoritatea speciilor de Clematis și este, de exemplu, pentru Cl. Tubulosa (Hercleifolia) metoda de preferat.

Prin semănatul semințelor 

Mai ales la speciile sălbatice, la care înmulțirea prin butași și coborârea lăstarilor reușesc rar, înmulțirea prin semințe este adesea calea practicabilă. Deoarece aceasta este de departe metoda cea mai laborioasă și joacă un rol și la ameliorarea de soiuri noi de Clematis, pregătim în acest sens un articol separat.