Clematis 'Durandii'

Clematis 'Durandii' a fost introdusă încă din 1870 de pepiniera franceză Durand Frères și se numără printre cele mai vechi și mai îndrăgite soiuri. A apărut dintr-o încrucișare între Clematis integrifolia și Clematis lanuginosa. Florile de 6–12 cm, ușor aplecate, sunt adânc nervurate și strălucesc într-un albastru indigo intens până la albastru violet, care se luminează puțin la ofilire; patru până la șase petale înguste, ascuțite și ușor răsucite înconjoară staminele alb-crem până la galben auriu.

Din iunie până în august, 'Durandii' își arată florile izbitoare în număr mare. Cu aproximativ 200 cm înălțime rămâne compactă, dar, spre deosebire de majoritatea hibrizilor de Clematis, nu se cațără singură: pețiolii ei nu se prind, lăstarii tineri cresc mai întâi erect, dar au apoi nevoie de un suport de cățărare, un arbust vecin sau un trandafir pe care să se reazeme. Astfel, se strecoară și însuflețește arbuști, trandafiri urcători sau un obelisc în felul ei propriu. Prosperă la soare, la fel ca la semiumbră.

'Durandii' este deosebit de rezistentă la iarnă (zona 5, până la aprox. -28 °C) și este considerată robustă și ușor de îngrijit – un clasic răsplătitor și pentru grădinarii mai puțin experimentați. Deoarece înflorește pe lăstarul nou, tăiați planta în martie viguros, la aprox. 25 cm. Pentru valoarea ei de grădină a primit RHS Award of Garden Merit și este recomandată de peste 150 de ani aproape fără excepție în literatura de specialitate.