Clematis recta

Clematis recta este o specie sălbatică originară din Europa Centrală și de Sud, până în Rusia de Vest, descoperită încă în 1597 în Italia și Rusia; prima sa descriere botanică a fost făcută în 1753 de Carl von Linné în Species Plantarum. Istoric era cunoscută sub numele Flammula Jovis (mica flacără a lui Jupiter), deoarece seva plantei arde pielea. Florile mici, albe, în formă de stea, de obicei cu patru sepale și stamine galben pal, stau în panicule mari, terminale, și răspândesc un parfum puternic, care amintește de păducel.

Clematis recta înflorește din iunie până în iulie și atinge o înălțime de aproximativ 100 cm. Spre deosebire de majoritatea clematisurilor, nu crește cățărător, ci erect, ca o perenă – la înflorirea deplină lăstarii tind însă să se frângă, de aceea un suport discret este util. Specia se potrivește bine în straturi de perene și borduri mixte, ca plantare dedesubtul trandafirilor și arbuștilor sau în jardinieră, și atrage cu parfumul ei albinele și fluturii. Se simte cel mai bine într-un loc însorit până la semiumbrit, cu sol umed, dar bine permeabil.

Clematis recta aparține grupei de tăiere 3 și se taie în martie la aproximativ 10 cm – așa cum este uzual la perenele ierbacee, lăstărește apoi în fiecare an din nou din rădăcină. Este bine rezistentă la iarnă (zona 5, -28,8 până la -23,4 °C). Purtați mănuși la tăiere și la îngrijire, deoarece seva plantei poate irita pielea.