Clematis 'Bill MacKenzie'

Clematis 'Bill MacKenzie' a fost obținută în 1968 de grădinăreasa și crescătoarea engleză Valerie Finnis la Waterperry School of Horticulture, dintr-o încrucișare între C. orientalis și C. tangutica, și poartă numele „marelui ei prieten și mentor” William Gregor MacKenzie, curator al Chelsea Physic Garden. În 1976 a primit Award of Merit la o expoziție RHS; mai târziu a urmat prestigiosul RHS Award of Garden Merit. Florile ei de 5–6 cm strălucesc într-un galben închis intens, sunt pendule în formă de clopot și poartă patru sepale groase, ușor lucioase, cu stamine vizibile, brun-purpurii.

Cu până la 400 cm înălțime, 'Bill MacKenzie' este unul dintre cele mai viguroase soiuri ale grupei Tangutica și are nevoie de spațiu pe măsură: poate înverzi rapid și des garduri mari, foișoare, pergole și suporturi de cățărare. Face o figură excelentă și ca acoperitor de sol bogat pe suprafețe mai mari. Locurile însorite până la umbrite parțial îi priesc; suportă și soluri uscate și sărace în nutrienți – doar băltirea apei sau solurile grele, argiloase nu îi sunt favorabile. Un efect deosebit de toamnă apare când, alături de ultimele flori, se desfac fructificațiile mătăsos-argintii, în formă de smocuri de pene, care rămân atractive până în iarnă, în timp ce frunzișul este adesea verde până la începutul lui noiembrie.

'Bill MacKenzie' este foarte rezistentă la iarnă (zona 5, până la circa -28 °C) și cât se poate de ușor de îngrijit: tăiați planta în martie consecvent la 25 cm — aceasta favorizează o creștere nouă viguroasă și o înflorire bogată. Cine nu vrea să renunțe la fructificațiile decorative poate amâna tăierea până la începutul primăverii, când fructificațiile și-au pierdut valoarea ornamentală