Clematis 'Gravetye Beauty'

Clematis texensis 'Gravetye Beauty' a fost obținută în 1914 de ameliorătorul francez Francisque Morel dintr-o încrucișare a lui Clematis texensis cu un soi cu flori mari (probabil 'Gipsy Queen', 'Comtesse de Bouchaud' sau 'Ville de Lyon') și denumită de William Robinson după grădina sa, Gravetye Manor. Florile sale în formă de lalea, clopot, se deschid larg și prezintă un roșu intens, catifelat, fără nuanța violetă specifică multor alte soiuri roșii de clematis – pe dos, sepalele au reflexe gri-roz.

Cu perioada de înflorire relativ târzie, dar neobișnuit de îndelungată, din iulie până în octombrie, 'Gravetye Beauty' creează accente până departe în toamnă. La o înălțime de până la 400 cm, se potrivește excelent pentru spaliere, pergole și garduri în locuri însorite până la semiumbrite; zona rădăcinilor ar trebui să rămână răcoroasă și umbrită, de exemplu prin plante vecine joase sau un strat de pietriș. După înflorire, fructificații cu luciu mătăsos împodobesc, în plus, planta.

'Gravetye Beauty' este rezistentă la iarnă până în zona 7 (-17,7 până la -12,3 °C) și este încadrată în grupa de tăiere 3: înflorește pe lemnul nou și se taie de aceea anual, în martie, energic la aproximativ 25 cm. Lăstarii tineri reacționează sensibil la vremea târzie, umedă și rece, cu zăpadă – o protecție a lăstarilor previne putrezirea. Ar trebui asigurate, în plus, o bună aerisire și o udare suficientă primăvara, deoarece soiul, ca alți descendenți ai lui Texensis, este oarecum sensibil la făinare.