Clematis montana 'Grandiflora'

Clematis montana 'Grandiflora' a fost descoperită în secolul al XIX-lea în nordul Indiei, în Munții Himalaya, și a ajuns în Europa prin pepiniera engleză Veitch, unde a înflorit pentru prima dată în 1844 – până astăzi este considerată unul dintre cele mai mari soiuri cu flori ale clematitei de munte, la care trimite deja numele ei ('grandiflora', în latină „cu flori mari”). Florile sale de 6–8 cm, în formă de cupă, sunt alb pur și poartă stamine galben aprins pe fundalul frunzișului verde închis.

Din mai până în iunie, 'Grandiflora' se acoperă timp de mai multe săptămâni cu o abundență de flori. Cu vigoarea ei enormă, se pretează excelent pentru a acoperi copaci mari, conifere, garduri lungi sau chiar pergole și fațade – pentru suporturi mai mici sau pentru ghiveci este, în schimb, prea viguroasă. Un loc însorit până la umbrit parțial, cu zona rădăcinilor răcoroasă și umbrită, îi priește cel mai mult; suportă orice orientare.

'Grandiflora' este rezistentă la iarnă (zona 7, până la aprox. -17 °C) și a fost distinsă de Royal Horticultural Society cu Award of Garden Merit. Aparține grupei de tăiere 1 și se descurcă în mare parte fără tăiere; poate fi tăiată în iunie la circa 100 cm pentru a dirija creșterea. Mai ales în prima toamnă și iarnă, solul nu ar trebui să fie prea umed – cel mai bine plantați primăvara, pentru ca planta tânără să se poată stabili bine.