Clematis 'Josephine'

Clematis 'Josephine' a fost descoperit întâmplător în jurul anului 1980 de britanica Josephine Hill, după care îi vine numele, și a fost prezentat în 1998 de ameliorătorul din Guernsey Raymond Evison la Chelsea Flower Show. A apărut ca mutație (sport), ca mutație spontană a unui soi inițial necunoscut. Florile se numără printre cele mai remarcabile ale genului: în jurul a opt sepale late, crem-verzui până la roz-violet, se așază numeroase sepale interioare mai scurte, stratificate în formă de rozetă, cu o dungă centrală roz-violetă mai intensă, astfel încât florile de 10-12 cm par complet pline.

'Josephine' înflorește de două ori: prima înflorire, deosebit de plină, apare din mai până în iunie pe lemnul anului precedent, iar o a doua înflorire, de obicei mai simplă, urmează din august până în septembrie pe lăstarul nou. Cu 200-250 cm înălțime este potrivită pentru spalier, grilaj, obeliscuri și jardiniere mari pe terasă și balcon. Un loc însorit până la semiumbrit, cu zona rădăcinilor răcoroasă și umbrită - de exemplu printr-o plantare joasă sau un strat de mulci - pune cel mai bine în valoare culoarea florilor; la umbră deplină florile pot înverzi.

Soiul este bine rezistent la iarnă (zona 6, până la aprox. -23 °C) și trece fără probleme și peste ierni aspre în aer liber. În primii doi ani după plantare se taie în septembrie la aproximativ 100 cm, pentru a favoriza o structură tufoasă; plantele instalate, bine ramificate, se descurcă apoi cu o tăiere la fiecare trei până la cinci ani. Deoarece soiul înflorește fiabil plin chiar și după o tăiere puternică, iartă micile greșeli de tăiere.