Clematis 'Jackmanii'

Clematis 'Jackmanii' este considerată una dintre cele mai importante clematite în general: în 1858, George Jackman junior a încrucișat în pepiniera engleză George Jackman & Son Clematis lanuginosa cu un hibrid Viticella. În 1863 soiul a intrat în comerț și a primit în același an RHS First Class Certificate, iar în 1993, în plus, RHS Award of Garden Merit. Florile de 8–10 cm, ușor aplecate, prezintă patru (rar cinci sau șase) sepale violet închis catifelat, cu o notă de gri-albastru, contrastate de un buchet de stamine crem până la galben-verzui.

Din iulie până în septembrie, 'Jackmanii' se acoperă cu o mare bogăție de flori și atinge o înălțime de aproximativ 300 cm. Planta cățărătoare robustă se potrivește excelent pentru garduri, pergole, spaliere și obeliscuri, dar se cațără cu plăcere și printre arbuști mai mici sau trandafiri urcători – o combinație care era îndrăgită încă în Anglia victoriană. 'Jackmanii' prosperă în locuri însorite până la semiumbrite și nu are pretenții deosebite față de sol.

Cu o rezistență la iarnă până în zona 5 (−28,8 până la −23,4 °C), 'Jackmanii' se numără printre cele mai robuste soiuri de clematis. Deoarece înflorește exclusiv pe lăstarul anului curent, tăiați planta în martie energic la aproximativ 50 cm – astfel lăstărește fiabil din nou de jos și prezintă o înflorire deosebit de bogată. Dacă unii lăstari sunt afectați de ofilirea clematitelor, tăiați-i imediat: 'Jackmanii' lăstărește, din experiență, repede din nou.